Politica financiară a statului

Politica financiară a statului, de regulă,are drept scop construirea unui mecanism financiar care să permită realizarea cu maximă eficiență a atingerii obiectivelor tactice și strategice, care sunt menționate în programul de dezvoltare pe termen lung al țării în viitor. Politica financiară a statului implică toate componentele: politica bugetară, fiscală, vamală, valută și politică monetară.

Politica financiară a statului esteun set de acțiuni vizate care vizează stabilirea de obiective, precum și identificarea mijloacelor pentru atingerea acestora. Astfel, este politica economică a statului, care se manifestă în utilizarea resurselor financiare publice, precum și reglementarea fiscală, în reglementarea costurilor și veniturilor, impactul asupra cursului de schimb al monedei naționale, precum și prin formarea bugetului de stat, în gestionarea circulației monetare.
Principalul subiect al politicii -de stat. Aceștia realizează dezvoltarea unor concepte fundamentate științific de dezvoltare financiară; se determină principalele direcții de aplicare a acestora; măsurile sunt concepute pentru a atinge obiective specifice.

Politica financiară a statului în esența sa -această direcție strategică, definirea utilizării pe termen mediu și lung de finanțare și furnizarea de soluții din principalele probleme care apar din particularitățile funcționării sferei sociale și a economiei. Împreună cu acest stat se desfășoară sarcinile și obiectivele actuale de aplicare a relațiilor financiare. Toate activitățile de mai sus sunt interdependente și strâns legate.

Politica financiară a statului este o parte integrantăeconomică. Strategia financiară este o politică financiară pe termen lung a statului, concepută pentru o perspectivă pe termen lung, care asigură soluționarea sarcinilor la scară largă. Astfel, măsurile financiare și deciziile care vizează obținerea de rezultate pe o perioadă de 12 luni sunt considerate o politică pe termen lung.

Tactica financiară este soluția problemelor la adresaun anumit stadiu al dezvoltării, cu ajutorul regrupării în timp util a legăturilor financiare. Principiile de formare a politicilor pe termen lung și pe termen scurt sunt interdependente. Deciziile financiare pe termen scurt trebuie să fie în mod necesar corelate cu obiectivele pe termen lung și să contribuie la realizarea acestora. Această corelație este strâns legată de strategia și tactica în politica financiară a statului în ansamblu. Deciziile strategice și politica financiară pe termen lung ale statului sunt legate de investiții, deci procesele de investiții sunt analizate pentru dezvoltarea lor.

Piața financiară este ao structură instituțională organizată pentru crearea de active financiare pentru schimbul ulterior. Pe piața financiară există o mobilizare a capitalului, sunt acordate împrumuturi și se efectuează tranzacții monetare de schimb. Activitățile pieței financiare naționale sunt reglementate de Banca Centrală a țării. Piețele financiare internaționale au anumite zone în care activitatea lor este concentrată. De regulă, acestea sunt centre financiare internaționale în care se desfășoară majoritatea tranzacțiilor financiare internaționale. Dacă listați piețele financiare mondiale la o scară descrescătoare, atunci lista va fi condusă de Londra, iar Singapore o va completa. Piețele financiare internaționale reprezintă un set de piețe financiare naționale. Activitățile piețelor financiare internaționale sunt reglementate de o varietate de instituții internaționale și acorduri internaționale.