Întreprinderea din industria construcțiilor este un complexproducție și sistem economic, caracterizat printr-un set de proprietăți care sunt inextricabil legate de caracteristicile sale interne. Acestea includ: fiabilitate, flexibilitate, mobilitate, adaptabilitate, durabilitatea, competitivitatea, susceptibilitatea de inovare, activitatea de investiții, care se reflectă în dinamica intensității investițiilor, la scară, atenția și eficiența investițiilor sale, recursul de investiții al întreprinderii în ansamblu.

În condiții moderne, determinate de înaltaconcurență în industrie și tipul tradițional de saturație a pieței de produse (servicii), avantajul este acordat acelor companii de construcții care au o valoare relativ ridicată de piață, a căror creștere nu poate fi realizat fără resurse suplimentare de investiții pentru finalizarea mijloacelor fixe și circulante, punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a competitivității produselor, dezvoltarea întreprinderilor și creșterea atractivității investițiilor.

Creșterea atractivității investiționale a întreprinderii presupune gestionarea activității de investiții, care, evident, este cel mai important parametru al dezvoltării întreprinderii de construcții.

În sistemul de funcții de gestionare a investițiilorse acordă o atenție deosebită planificării, care, pe baza datelor prognozate, permite stabilirea obiectivelor strategice ale activității investiționale a entității de afaceri, căile și mijloacele de realizare a acestora. Atractivitatea investițională a întreprinderii în planul strategic vizează creșterea activității investiționale și menținerea nivelului optim al acesteia.

Limitele planificării activității investiționalesunt stabilite în procesul de previzionare a rezultatului, care reprezintă valoarea predictivă cantitativă a indicelui activității de investiții (indicatori structurali), în viitor, nivelul critic al activității de investiții a întreprinderii de construcție, realizarea ceea ce duce la schimbări calitative în valoarea sa de piață. Având în vedere că atractivitatea investițională a întreprinderii necesită o prognoză echilibrată, complexitatea procesului de prognoză și cerințele de calitate ale rezultatelor, este posibilă estimarea valorilor proiectate ale indicatorilor performanței investițiilor utilizând mai multe metode.

Luând în considerare o serie de factori: specificitatea obiectului de predicție (atractivitatea investițională a companiei, activitatea sa și indicatorii săi structurali), disponibilitatea informațiilor statistice despre obiectul, perioada pe termen mediu de anticipare, este recomandabil să se folosească în procesul de activitate de investiții a companiei de construcție metode de estimare extrapolare. O condiție prealabilă rezonabilă pentru aplicarea acestor metode este un anumit grad de inerție în dinamica activității investiționale a întreprinderilor de construcții pe termen scurt și mediu.

Metodele de extrapolare se bazează peflashback-uri, în care sa format obiectul dinamic model de predicție: indicele activității de investiții a întreprinderii de construcție, parametrii săi structurali și tendințele de distribuție în indicatorii din perioada retrospectivă pentru viitor.

Cercetările efectuate au arătat că următoarele metode promit să determine valorile prognozate ale indicilor de activitate ai unei întreprinderi de construcții:

• alinierea analitică;

• netezirea exponențială simplă;

• Netezirea exponențială Holt-Winters;

• Netezirea exponențială a lui Brown.

Toate aceste metode se bazează pe ideea căo atractivitate investițională a întreprinderii și dependența nivelurilor unei serii dinamice de indicatori ai activității sale de investiții asupra factorilor temporali.

</ p>